|
|
Memorie cu acces aleator
Memoria de tip RAM (Random Access Memory) este denumirea generica pentru orice tip de memorie care detine urmatoarele caracteristici: poate fi accesata aleator (nu secvential, precum benzile magnetice), este volatila (la întreruperea alimentarii cu energie electrica, datele stocate se pierd) si, în ziua de azi, se implementeaza pe cip-uri electronice (asadar excludem dispozitivele magnetice sau optice, precum hard disk-urile sau CD-urile). Avantajele memoriei RAM sunt foarte mari, ea beneficiind în plus fata de alte medii de stocare a informatiilor de o viteza de acces extrem de mare, fiind de exemplu de mii de ori mai rapida decât un hard disk.
Clasificare
Exista doua tipuri principale de RAM: memorie statica (SRAM = Static RAM) si dinamica (DRAM = Dynamic RAM), diferentele constând în "stabilitatea" informatiilor. Astfel, memoria statica pastreaza datele pentru o perioada de timp nelimitata, pâna în momentul în care ea este rescrisa, asemanator unui mediu magnetic. În schimb, memoria dinamica necesita rescrierea permanenta, la câteva fractiuni de secunda, altfel informatiile fiind pierdute. Avantajele memoriei SRAM: utilitatea crescuta datorita modului de functionare si viteza foarte mare; dezavantaj: pretul mult peste DRAM.
În realitate, memoria de tip SRAM este folosita cel mai adesea ca memorie intermediara/cache, pe când DRAM-ul este utilizat în PC-urile moderne, fiind prezent în primul rând ca memorie principala a oricarui sistem. De acest din urma tip ne vom ocupa în continuare, enumerând tipurile uzuale de DRAM folosite de-a lungul istoriei informaticii, toate concepute în scopul cresterii performantelor DRAM-ului standard: FPM DRAM (Fast Page Mode DRAM), EDO DRAM (Extended Data Out DRAM), BEDO RAM (Burst EDO DRAM), RDRAM (Rambus DRAM), în prezent impunându-se SDRAM (Synchronous DRAM), cu variantele DDR SDRAM (Double Data Rate SDRAM) si DDR2 SDRAM. De asemenea, pentru placile grafice au fost concepute mai multe tipuri de memorie, printre care VRAM (Video RAM), WRAM (Windows RAM), SGRAM (Synchronous Graphics RAM) si GDDR3, ele fiind variante de DRAM (primele doua), SDRAM si respectiv DDR2 SDRAM, optimizate pentru a fi folosite ca memorie video.
Modele constructive ale modulelor de memorie
Modul de memorie SIMM cu 72 de pini
Dupa perioada de început, când cipurile de memorie se înfigeau în placa de baza, primul model raspândit a fost SIMM-ul pe 30 de picioruse/pini, urmat de cel pe 72 de pini. Modulul SIMM (Single Inline Memory Module) prezinta o latime de banda de 8 biti pentru prima versiune si de 32 pentru cea de-a doua; dimensiunea fizica a SIMM-ului pe 30 de pini este de doua ori mai mica decât în cazul celeilalte variante. Diferentele de viteza dintre ele corespund perfect perioadei de glorie: daca prima versiune era uzuala pe timpul sistemelor Intel 286 si 386, SIMM-ul pe 72 de pini a stat la baza generatiei 486, Pentium si Pentium Pro. Cipurile folosite au fost de tip DRAM, FPM si, mai târziu, EDO DRAM.
Urmasul lui SIMM s-a chemat DIMM (Dual Inline Memory Module). Dupa cum îi spune si numele, el ofera o latime de banda de 64 de biti, dubla fata de SIMM-urile pe 72 de pini, având la baza un gen de dual-channel intern. Numarul de pini a fost de 168 sau de 184, în functie de tip: SDRAM sau DDR SDRAM. A existat si un numar limitat de modele de DIMM bazate pe EDO DRAM, dar ele nu au avut succes pentru ca trecerea de la SIMM la DIMM a coincis cu cea de la EDO la SDRAM.
RIMM (Rambus Inline Memory Module) este modelul constructiv al memoriilor RDRAM. Numarul de pini este de 184 (ca si la DDR SDRAM) dar asemanarile se opresc aici, configuratia pinilor si modul de lucru fiind total diferite. Mai sunt de amintit modulele SO-DIMM, destinate calculatoarelor portabile, care detin un numar diferit de pini: 184 pentru SDRAM si 200 pentru DDR SDRAM. Practic vorbind, montarea modulelor SIMM era o operatie greoaie si necesita experienta si îndemânare. Odata cu modulele DIMM (si RIMM, care au acelasi sistem de prindere) s-au uitat dificultatile, oricine putând acum monta o memorie, fiind necesara doar putina atentie. Montarea inversa a unui DIMM (care necesita, totusi, destula forta)
Alte caracteristici ale memoriei
Alte doua elemente care influenteaza viteza, stabilitatea si pretul memoriilor sunt functiile ECC si Registered, integrate în unele module de memorie. Cele ECC (Error Correction Code) detin o functie speciala care permite corectarea erorilor temporare ce apar pe parcursul utilizarii, iar cele Registered (numite si Buffered) detin un buffer (zona de memorie suplimentara) care depoziteaza informatia înainte ca ea sa fie transmisa controller-ului, permitând verificarea riguroasa a acesteia. Memoriile Registered sunt mai lente decât cele normale sau ECC si extrem de scumpe, folosirea lor fiind justificata doar în cazuri speciale, când corectitudinea informatiilor prelucrate si stabilitatea sistemului este vitala, de exemplu în cazul server-elor.
În general, atât timp cât memoria nu este supusa unor situatii anormale de functionare (frecventa, tensiune sau temperatura în afara specificatiilor) ea ofera o stabilitate extrem de apropiata de perfectiune, arhisuficienta pentru un calculator obisnuit.
|
|
